1. ÎNTREBARE: Ce este Pravoslavia?
RASPUNS: Pravoslavia este cuvânt de origine slava, întrucât limba slavona s-a folosit ca limba de circuit bisericesc mondial pâna în anul 1600, când s-a adoptat ca fiecare Biserica sa foloseasca limba statului din care face parte pentru a putea face cunoscuta tuturor credinta si învatatura Ortodoxa. În esenta sa, cuvântul „Pravoslavia” se tâlcuieste în limba româna: „Dreapta Credinta”; iar în limba greaca „Ortodoxia”. Biserica Ortodoxa s-a numit pâna în vremea aceea „Pravoslavnica” ceea ce se tâlcuieste: „dreptcredincioasa”.
2. ÎNTREBARE: Ce este Biserica Ortodoxa Traditionala? Ce putem întelege prin aceasta?
RASPUNS: Biserica Ortodoxa traditionala, este Comunitatea credinciosilor crestini ortodocsi care s-au opus întru toate modernizarii bisericii, catolicizarii cântarilor din biserica; s-au împotrivit schimbarilor Sfintelor Dogme si lepadarii Sfintelor Canoane; s-au opus întru toate ecumenismului, dar si celor ce îl practica, fie ei clerici, mireni, sau chiar ierarhi. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxa Traditionala nu s-a format într-un fel anume, ci spre a pastra toate dogmele Ortodoxe si toate Sfintele Asezaminte – Sfintele Canoane. Credinciosii si clericii Bisericii Ortodoxe Traditionale pun foarte mult accentul pe Sfânta Traditie, care este Dogma Ortodoxa, dupa cum ne învata Sfintii Parinti.
3. ÎNTREBARE: Este Biserica Ortodoxa Traditionala o religie? De ce?
RASPUNS: Biserica Ortodoxa Traditionala este religia pe care au lasat-o Sfintii Parinti, prin succesiunea Sfântului Bitez, Sfintei Hirotonii si prin totalitatea Dogmelor Ortodoxe si Sfintelor Canoane. Cu toate ca Biserica noastra are foarte putin timp de existenta, totusi, Ea se sârguieste sa se întoarca la trairea pe care au avut-o Sfintii Parinti Ortodocsi, prin propriul cler si popor dreptslavitor.
4. ÎNTREBARE: Ce doreste Biserica Ortodoxa Traditionala sa realizeze?
RASPUNS: Cel mai important proiect al Bisericii Ortodoxe Traditionale este acela de a forma cea mai mare comunitate de credinciosi crestini ortodocsi traditionali, pastoriti de arhierei cannici si cu succesiune de la Sfintii Parinti, care sa nu se plece înaintea idolului de la Vatican (papa), cu toate ca ecumenismul asta urmareste – catoliczarea Bisericii Ortodoxe. Ei bine, noi ne-am opus si ne vom opune acestui razboi contra Ortodoxiei camuflat în erezia ecumenista si modernista. O alta initiativa foarte importanta a Bisericii Ortodoxe Traditionale este aceea de a forma eparhii (parohii si manastriri) cu traditie ortodoxa si deloc modernista, în care sa se pastreze totalitatea traditiilor Ortodoxe, fara cele aduse de occidentalism sau cele aduse de ecumenisti.
5. ÎNTREBARE: Dar, care este initiativa cea mai importanta a Bisericii Ortodoxe Traditionale?
RASPUNS: Biserica Ortodoxa Traditionala are cea mai importanta initiativa PROPOVADUIREA CREDINTEI ORTODOXE NEDENATURATE, A VALORILOR DOGMATICE SI TRADITIONALE (ORTODOXE) pastrate de Sfintii Parinti cu râvna si cu osteneala. Acesta este scopul cela mai important cu care i-a însarcinat Dumnezeu pe Sfintii Apostoli si pe Sfintii Parinti, asemenea si pe toti credinciosii crestini care au dragoste de ceea ce a predanisit Duhul Sfânt prin Sfintele Soboare Ecumenice si Particulare.
6. ÎNTREBARE: Care sunt Dogmele Bisericii Ortodoxe Traditionale?
RASPUNS: Dogmele Bisericii Ortodoxe Traditionale sunt cele pe care le-au lasat Sfintii Apostoli si
Sfintii Parinti. Ca urmare, Biserica Ortodoxa Traditionala recunoaste ca Dogma Sfânta Traditie, Sfintele Asezaminte Ortodoxe, conform hotarârilor Sinoadelor Ecumenice. Între Dogmele Bisericii Ortodoxe Traditionale nu se numara cele ale altor confesiuni religioase, nici cele ale ecumenismului si ale modernismului. Astfel, ierarhii si clericii care practica ecumenismul sau sunt deacord cu aceasta erezia, se caterisesc, iar monahii si mirenii se afurisesc. Aceasta hotarâre a fost luata de Sfintii Apostoli prin Canonul 45: „Episcopul sau presbiterul sau diaconul, daca numai s-a rugat împreuna cu ereticii, sa se afuriseasca, iar daca le-a perms acestora sa savârseasca ceva ca si clerici, sa se cateriseasca”. Sau, Canonul 10: „Daca cineva s-ar ruga, chiar în casa, împreuna cu cel afurisit, acela sa se afuriseasca”. Iar Sfântul Ioan Iacob de la Neamt, zice: „Iar câtiva din slujitorii Sfântului Altar din ziua de azi, defaima aceste Sfinte Canoane, numind "bariere ruginite" Canoanele insuflate de Duhul Sfînt prin Sfintii Apostoli si prin Sfintii Parinti ai celor sapte Sfinte Soboare Ecumenice si zic: Canoanele de multa vechime pe care o au, au ruginit.
Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a întunecat mintea si au napârlit, cazîndu-le si parul si barba si mustata, facîndu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calca în picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi"(Din Ierihon catre Sion, Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul, vol.I, Ed.Gordian, Timisoara, 1996, p.172). Din pricina aceasta, caterisirea clericilor va fi facuta conform Sfintelor Canoane, fara a se tine cont de pogoramintele moderniste, precum este si vorba în popor: „Unde-i lege nu-i tocmeala”. Cu alte cuvinte, arhiereii si clericii care nu se supun Sfintelor Canoane si lenevesc a le împlini, ca unii ce cauta sa însele pe Dumnezeu ca sunt vredinici de har, se vor caterisi fara dreptul de a ma fi primiti vreodata la slujirea Sfântului Altar.
7. ÎNTREBARE: Poate Biserica sa se conformeze Statului sau vremii în care se afla?
RASPUNS: Biserica poate sa se conformeze numai Lui Dumnezeu, dupa cum „nimeni nu poate sluji Lui Dumnezeu si Lui satana”(Matei. VI, 24). Deci, Dogma pe care o are Biserica Ortodoxa si traditia pe care o a mostenit de la Sfintii Apostoli si de la Sfintii Parinti nu o poate conforma vremii, caci vremea variaza tot timpul; ca urmare, Dogma si traditionalismul Ortodox a fost, este si va ramâne acelasi, fara lepadar sau adaugari. Cu toate acestea, Biserica Lui Hristos se poate adapta legislatiei statului (în sensul de a fuctiona conform legilor, atâta vreme cât statul nu calca Legea Lui Dumnezeu si Credinta Ortodoxa.
8. ÎNTREBARE: Are nevoie veacul acesta de traditionalism?
RASPUNS: Veacul acesta, si nu numai, are nevoie de traditionalism, pentru ca prin traditionalism se ajunge la trairea cea desavârsita a crestinului, nu prin modernism. De aceea Sfintii Parinti la fiecare Sfânta Taina sau Slujba au lasat o traditie saecifica, care sa vorbeasca tainic despre legatura dintre Dumnezeu si om. Astfel, traditionalismul este principalul obiectiv de distrus în razboiul, mascat în ecumenism, contra Ortodoxiei, pentru ca traditionalismul înfrumuseteaza înfatisarea si îmbogateste aprofundarea tainelor din fiecare rânduiala. Ca urmare, traditionalismul fiind prezent în toate slujbele Ortodoxe si în Sfintele Taine, a participat direct la pastrarea unitatii Bisericii Lui Hristos, unitate ce sta în Dogma si în Credinta. De aceea nu lepadam traditionalismul Bisericii Ortodoxe, de la care vine si denumirea Bisericii noastre Ortodoxe Traditionale.
Este bine de stiut ca, ecumenismul tinde foarte mult spre dizolvarea si distrugerea totala a traditionalismului, caci traditionalismul a participat si participa în continuare la mentinerea unitatii Bisericii. Deci, ecumenismul luptând pentru distrugerea traditionalismului Ortodox, lupta pentru distrugerea unitatii Bisericii Lui Hristos.
9. ÎNTREBARE: Totusi, ce se urmareste prin initiativele Bisericii Ortodoxe Traditionale?
RASPUNS: Prin initiativele Bisericii Ortodoxe Traditionale se urmareste aprecierea totala a ceea ce s-a lasat de Sfintele Sinoade Ecumenice, de Sfintii Apostoli si de Sfintii Parinti. Se urmareste împlinirea tuturor Dogmelor, Sfintelor Canoane si pastrarea Sfintei Traditii.
10. ÎNTREBARE: Este benefica pentru Ortodoxie pastrarea desavârsita a Sfintelor Dogme, Sfintelor Canoane si a Sfintei Traditii?
RASPUNS: Pastrarea si împlinirea Dogmelor, Canoanelor si Sfintei Traditii, au constituit în perioadele de prigonire a Bisericii nedenaturarea Dreptei Credinte, fiecare din acestea pastrând un adevar. Deci, pastrându-le si împlinindu-le pe toate, pastram tot adevarul tainic si vazut al Bisericii Ortodoxe; iar, denaturarea unei Dogme, unui Canon, sau a unei Traditii, constituie necredinta ca Duhul Sfânt, care le-a insuflat Sfintilor Apostoli si Sfintilor Parinti, este drept si adevarat. Ca urmare, lepadarea ori modificarea Dogmelor, Canoanelor si traditiei, este erezie contra discernamântului Duhului Sfânt, si se pedepseste cu Anathematisirea.
11. ÎNTREBARE: Cu ce foloseste în veacul acesta pastrarea Dogmelor, Canoanelor si Traditiei?
RASPUNS: Pastrând cu dragoste si cu desavârsire aceste componente valoroase ale Bisericii Ortodoxe, pastram toata frumusetea si adevarul dumnezeiesc dat Sfintilor Apostoli si Sfintilor Parinti. Pastrând noi toate acestea, vor vedea si ereticii ca Ortodoxia este adevarata Credinta si vor lepada eresul lor; iar daca noi primim traditiile si învataturile eresurilor si schismelor, schimaticii si ereticii vor crede ca sunt benefice mântuirii, si nu vor lepada calea iadului. Astfel, vina pentru perzarea lor ne va apartine, caci nu i-am povatuit la Calea Cea Dreapta, tocmai prin faptele noastre. De aceea Biserica Ortodoxa Traditionala se sârguieste sa pastreze toate acestea, pentru a folosi mântuirii crestinilor ortodocsi si a celor ce nu au gasit pâna acum calea cea dreapta.
ÎNTREBARE: Care este motivul pentru care credinciosii Bisericii Ortodoxe Traditionale s-a departat de unii ierarhi ai vremii acestea?
RASPUNS: Fondatorii Bisericii Ortodoxe Traditionale s-au departat de ierhia oficiala pentru eresul ecumenist care este sustinut cu multa fatarnicie de majoritatea ierarhilor. Asemenea si restul clericilor, monahilor si credinciosilor Bisericii noastre, s-au departat de ierarhii care propovaduiesc împotriva doctrinei Ortodoxe, care participa la slujbele cu ereticii, care defaimeaza Sfintele Canoane, Sfânta Traditie si Unitatea Bisericii prin deciziile lor, chiar si ale sinodului.
ÎNTREBARE: Cei ce se departeaza de întâii statatori ai Bisericii, nu sunt fii neascultatori si produc schisma?
RASPUNS: Nicidecum! Mai cu seama ca Sfânta Scriptura si Sfintii Parinti poruncesc aceasta lepadare.
ÎNTREBARE: Dar, daca toata lumea s-ar lepada de Biserica pentru tot felul de neântelegeri, nu s-ar produce pagube unitatii Bisericii Ortodoxe?
RASPUNS: Desbinarile care se fac pe motive netemeinice, nu sunt de la Dumnezeu si nici spre unirea cu Dumnezeu. Cu toate acestea, mai exista o forma de departare de întâii statatori ai Bisericii, despre care ne vorbesc Sfintii Parinti, astfel:
„Cele rântuite pentru presbiteri, episcopi si mitropoliti, se potrivesc cu mult mai vârtos pentru patriarhi. Drept aceea, daca vreun presbiter, episcop sau mitropolit ar îndrazni, sa se departeze de împartasirea catre patriarhul sau, si n’ar si n-ar pomeni numele lui precum este hotarât si rânduit, la dumnezeiestile taine, mai’nainte de înfatisarea Sinodului si condamnarea lui definitiva, face schisma. Sfântul Sinod a hotarât ca acest strain de toata preotia, în caz ca se va vadi de acest nelegiuit lucru. Acestea s’au pecetluit si s’au hotarâtmai ales pentru cei ce aduc vinovatii si se departeaza de întâii lor statatori, fac schisma si rup unirea Bisericii. Pe de alta parte cei ce se despart de împartasirea ce catre întâiul statator al lor, pentru oarecare eres condamnat de Sfintele Sinoade, sau de Sfintii Parinti, aceia care predica eresul în public si cu capul descoperit îl învata în Biserica, unii ca acestia nu numai ca sunt supusi certarii, canonice, îngradindu-se pe sine de împartasirea cu numitul episcop, înainte de cercetarea Sinodului, ci si de cinstea cuvenita dreptslavitorilo se vor învrednici, ca n’au osândit episcopi, ci mincinosi episcopi si mincinosi învatatori. Si n’au rupt unirea Bisericii, prin schisma, ci s’au silit a izbavi Biserica de schisma si de desbinare”. (Canonul 15 al Sinodului I-II din Constantionpol.
Acest Sfânt Canon al Sfintilor Parinti de la Sinodul I-II din Constantinopol de la anul 861, ne învata ce înseamna unitatea si unirea Bisericii Lui Hristos. În prima parte ne vorbeste destul de clar ca, desbinarea sau lepadarea de întâistatatorul Bisericii este schisma. Aceasta numai în cazul în care cineva se leapada de ierarhul sau de sinodul sau pentru unele motive nejustificate. Aceasta dezbinare duce la schisma si la ruperea unirii cu Biserica. Deci, Biserica fiind singurul Trup al Lui Hristos, nu se poate desbina. Cel ce se leapada de Biserica sau se naste în schisma, nu poate fi dreptslavitor, întrucât nu este madular al trupului Lui Hristos, care este Biserica. Pe de alta parte, exista si o lepadare canonica de patriarhi sau de Sinodul lor, si aceasta numai în cazul în care, dupa cum ne spun Sfintii Parinti acestia, ierarhii predica sau promoveaza vreun eres în Biserica spre vatamarea poprului ascultator, sau nu se supune vreunei hotarâri a Sfintelor Sinoade, devenind condamnati de Sfintele Sinoade respective. Acesti ierarhi sunt numiti de Sfîntul Sinod acesta ca fiind „episcopi mincinosi si învatatori mincinosi”. Aceasta pentru ca nu se limiteaza sa propovaduiasca Dogma Bisericii Ortodoxe si tinde spre a propovadui învataturi mincinoase ale ereticilor si schismaticilor. Deci, acei care se leapada de asemenea ierarhi care fac „nelegiuit lucru” vatamând poporul, sunt numiti de Sfintii Parinti acestia „dreptslavitori”. Aici intervin anumite speculatii ale unora care sustin propovaduirea eresurilor în Biserica Ortodoxa, precum ca ar trebui sa se faca ascultare întru toate de patriarhi, sau de Sinodul lor. Dar, iata ca Sfintii Parinti nu precizeaza acest lucru, ci îl contesta. De ce? Pentru ca, precum au fost în trecut ierarhi sustinatori ai eresurilor (Macedonie patriarhul Constantinopolului, arhiepiscopul Nestorie), iar Sfintele Sinoade au combatut în mare parte pe ierarhii care propovaduiau eres, asemenea se mai pot naste ierarhi fatarnici, dar care sa propovaduiasca eres. Iar pentru a nu se denatura credinta noastra, Sfintii Parinti aproba despartirea de ierarhii, chiar si de Sinodul care predica vreun eres sau schisma.
Dupa cum hotarasc Sfintii Parinti de la Sinodul acesta, cei ce se leapada de ierarhi care propovaduiesc eresul în public sau îl predica în Biserica, nu fac schisma, ci mai mult, ei sunt numiti „dreptslavitori”! Aceasta pentru ca, departându-se de cei ce fac eresuri, sau sunt condamnati în oarecare chip de Sfintele Sinoade, dupa cum zic Sfintii Parinti, se leapada spre unirea si unitatea Bisericii Lui Hristos. Aici iar vor interveni aceleasi acuze ale ereticilor si sustinatorilor eresurilor, cum ca Sfintii Parinti ar fi hotarât contra unitatii Bisericii. Nicidecum! Pentru ca unitatea Bisericii consta, nu în altele ci, în Dogma! Este gresit spus ca Sfintii Parinti ar fi fost spre dezbinare, mai cu seama ca Duhul Sfânt a fost asupra lor, când au hotarât toate cele pastrate de adevarata Biserica Ortodoxa. Deci, Sfintii Parinti au fost cu desavârsire spre unitatea Bisericii totodata spre pastrarea Sfintelor Dogme. Aici unii vor întreba:
-Dar, de ce pastram unitatea Bisericii numai prin a ne lepada de unii ierarhi care predica învataturi gresite? Oare, daca stam sub ascultarea lor, nu ne vom mântui, iar ei vor raspunde de faptele lor?
-Departându-ne de ierarhii cei care predica învataturi gresite, vom atrage atentia celor ce vor sa se mântuiasca, si asa departându-se si aceia, ierarhii care predica eresuri, se vor departa din pozitia pe care o ocupa, iar ierarhii adevarat ortodocsi vor restabili linistea si unitatea Bisericii. Dar, daca ne vom supune si vom face ascultare de ierarhii care predica eresul, ei prinzînd curaj, vor predica si mai mult si ne vor denatura credinta; pe când, lepadându-ne de ei, cu toate ca acestia vor zice ca suntem schismatici si dezbinati, cei dreptslavitori ne vor urma, iar cei ce sustin eresul vo ramâne în continuare cu ierarhii care fac eres.
Asemenea si noi, Biserica Ortodoxa Traditionala, cu tote ca unii spun ca ne-am desbinat de biserica, ei bine, nu este deloc asa! Noi ne-am departat de împartasirea cu ierarhii care predica eresul ecumenist si de cei ce îi sustin. Aceasta decizie a noastra este sprijinita si întarita de toti Sfintii Parinti si de toate Sfintele Sinoade. Iar hotarârea aceasta a Sinodului I-II din Constantinopol ne sustine cel mai mult, pentru ca nu ne-am departat de unii ierarhi, de dragul desbinarii, ci ne-am departat de eresul lor, asemenea si de ei, pentru a ne putea pazi credinta, Dogma si traditia pe care au predanisit-o Sfintii Parinti si Sfinele Sinoade. Acum ne-am învrednicit de cinstea dreptslavitorilor, pentru ca ne-am dat seama de eresul si de viclenia unor ierarhi mari ai bisericii, care asemenea marilor potrivnici ai Ortodoxiei combatuti de Sfintele Sinoade, au reusit sa tulbure mult Biserica Lui Hristos. Poate ei sunt vinovati de aceasta tulburare, poate nu, aici este grija Dumnezeiasca si nu ne putem decide noi; însa, un singur lucru este de facu în aceasta situatie, adica acela despre care ne vorbesc Sfintii Parinti – departarea de cei ce fac desbinare împotriva învataturii pe care am primit-o de la cele sapte Sfinte Sinoade Ecumenice, ca poporul vazând eresul sa se uneasca cu adevarata Biserica a Lui Hristos, care nu leapada nimic din credinta si nici din Dogme, Canoane, sau Traditie.