EREZIILE ECUMENISMULUI

Sfantul Mucenic Codrat din Nicomidia (+250), fiind indemnat de imparat si de dregãtori sa fie "conciliant" cu rau-credinciosii pagani si sa participe la jertfele lor, graieste: "Eu ma supun legilor Imparatului ceresc, si nu poruncilor nebunesti ale oamenilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De aceea, si Sfanta Scriptura ne indeamna sa ne rugam pentru ei [nu cu ei!], ca acestia sa se intoarca si sa afle adevarul." (Biserica si Statul) Aceasta marturie arata: intii, pana unde merge supunerea faþa de mai marii Bisericii si ai stapanirilor lumesti; apoi, faptul ca nu toti oamenii Il cunosc pe adevaratul Dumnezeu propovaduit în Ortodoxie, printre acestia numarandu-se mulþi dintre crestinii ortodocsi ai vremurilor noastre.

Pe ierarhii si preotii ce va amagesc spre a va castiga la "rugaciunile în comun" se cuvine a-i întreba: Oare catolicii de azi au lepadat eresurile parinþilor lor, rataciri pentru care au ucis pe sfintii ai marturisitorii romani ca Visarion, Sofronie si Oprea? De ce în urma acestor "rugaciuni", "fratii" catolici ºi protestanti nu leapada învataturile eretice întorcandu-se la botezul apostolic? De ce noi ortodocsii suntem cei care trebuie de fiecare data sa calcam peste învataturile Sfintilor Parinti pentru a nu sminti pe "frati"? Ce interese se afla în spatele acestor mascarade "bisericesti"? Se doreste oare ca poporul sa lepede adevarata credinta pentru a se uni cu Noua Imparatie a lui Antihrist?

Multi vor veni în numele Meu si pe multi vor insela. (Matei 24:5) Privitor la cele de mai sus Sf.Iacob Hozevitul (+1960) arata: "Vorbesc si fratii mincinosi de sfanta si preadulcea ortodoxie, de dragoste, de curatie pentru fapta buna, de smerenie si de virtute, si ajuta obstile crestinesti. Cat e de greu pentru ortodocsii cei curati si simpli sa inteleaga pe cine au inaintea lor. Cat e de usor sa fie atrasi la ideile lor "filosofice" si sa-i creada! Daca rascoleste cineva adanc in sufletele acestor oameni, va gasi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeºte OM."

Marturii

Pr. Dumitru Staniloaie: "Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre"

Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: "Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru"

Pr. Arsenie Papacioc: "Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?"

Pr. Ardian Fageteanu: "Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX"

Pr. Ilie Cleopa: "Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!"

Pr. Iustin Parvu: "Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica"

Cuv. Paisie Aghioratul: "Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit."

Sf. Efrem Sirul: "Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!"

Într-o zi din vara anului 1978 a venit la chilia Pr. Cleopa o delegatie de la Consiliul Ecumenic al Bisericilor de la Geneva, condusã de directorul acestei miscãrii. Redãm aici o parte din dialogul care a durat peste douã ore.

Preotul: La ce ati venit voi la un cioban?

Delegatia: Noi n-am venit sã vedem un om învãtat aici. Am venit sã vedem un om sfânt.

Preotul: Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru! N-auzi ce spune în bisericã? Acela-i sfânt. Noi suntem praf si cenusã.

Delegatia: Noi credem cã aveti o inspiratie de sus sã vedeti în problema ecumenicã, dacã noi cheltuim degeaba sau umblãm degeaba.

Preotul: Initiativa este bunã în fond. Dar ia gânditi-vã! Ca sã vã apropiati de noi, mai cu seamã de o Bisericã traditionalã, ca Ortodoxia, câte vã trebuie! Cãci Biserica dumneavoastrã, protestantismul, este suspendatã în aer si nu are temelie!

Delegatia: Dar de ce?

Preotul: Unde vã este Sfânta Traditie? Unde vã este cultul sfintelor moaste? Unde vã este cultul sfintelor icoane? Unde este cultul sfintilor si al îngerilor? Unde este venerarea Sfintei Cruci? Unde este supravenerarea Maicii Domnului? Unde sunt cele sapte Sfinte Taine, mijloace sfintitoare? Unde este ierarhia bisericeascã? Unde sunt sfintele canoane? Unde este practica Bisericii de 2000 de ani? Ati desfiintat totul si acum vreti sã vã apropiati de noi? Este imposibil!

Noi avem puncte comune mult mai multe cu catolicii, decât cu protestantii, dacã ar fi sã se ajungã odatã la o unire. Voi, protestantii, sunteti la foarte mare distantã de noi. Aveti numai douã Taine, si acelea nu ca Taine, ci numai ca simboluri: Botezul si Cina Domnului. La Cina Domnului faceti o masã comemorativã cu pâine si cu vin în cinstea lui Hristos, dar nu mai credeti cã se preface pâinea si vinul în Trupul si Sângele Domnului.

Desi protestantii sunt multi - sunt vreo 400 de milioane -, iar catolicii sunt si ei vreo 750 milioane, noi ortodocsii suntem putini, însã suntem Bisericã întreagã. Nouã nu ne lipseste nimic. Noi n-avem ce împrumuta de la protestanti sau de la catolici. Nimic, absolut nimic!

Biserica noastrã o credem si o întelegem întreagã. Are toate dogmele drepte, toatã traditia veche apostolicã si soborniceascã a Sfintilor Pãrinti. Si are toate canoanele, are toatã traditia liturgicã, canonicã, dogmaticã si istoricã. Tot ce ne trebuie avem în Biserica Ortodoxã! Este Biserica cea adevãratã, care a mers pas cu pas dupã traditia evanghelicã, apostolicã si soborniceascã pânã în ziua de azi.

Delegatia: Si noi stim asta. De aceea vrem sã ne apropiem de dumneavoastrã. Dar initiativa noastrã este bunã?

Preotul: Este bunã în principiu. Cã vreti sã fie o turmã si un pãstor. Dar câti munti sunt de trecut între noi si dumneavoastrã pânã atunci!

Delegatia: Dar cum putem sã ne apropiem de Biserica dumneavoastrã Ortodoxã?

Preotul: Unde vã sunt faptele? Cã la voi este "Sola fide" - mântuirea numai prin credintã. Se poate una ca asta? Cãci credinta fãrã fapte-i moartã. Si "Sola gratia", la calvini, mântuirea numai prin har.

Cum poate fi mântuirea numai prin har, dacã acelasi Apostol spune cã toti vom sta înaintea divanului lui Iisus Hristos, ca fiecare sã dea seamã de faptele cele bune si cele rele ale sale (II Cor. 5, 10), sã ia fiecare rãsplatã dupã cum a lucrat? Si-n Sfânta Evanghelie ti se cer faptele si poruncile. Ai citit în Evanghelie: Iar de vrei sã intri în viatã, pãzeste poruncile (Matei 19, 17).

Nu existã credintã fãrã fapte, asa cum o credeti voi. Ziceti cã faptele nu-s nimica... nu-i nimica postul. Unde vi-s posturile? Dumneavoastrã puteti închide ochii si sã treceti peste istoria de 2000 de ani a Bisericii, care-i necontestatã?

Eu am fost anul trecut în catacombele Romei si am vãzut începutul picturii bizantine. Sunt picturi si icoane din secolele I, II si III în catacombe; cã de-acolo a pornit pictura bizantinã. Catedralele din Ravena si din Venetia, din Constantinopol si din atâtea alte locuri, fãcute de Sfântul Constantin cel Mare, de Justinian si de toti împãratii bizantini, sunt o mãrturie peste veacuri.

Puteti sã ziceti cã nu le-ati avut si dumneavoastrã 1517 ani, pânã când v-ati despãrtit de catolici? Pãi atunci cum, dacã v-ati uitat rãdãcina, s-o uitãm si noi? Cine-si uitã rãdãcina, se usucã si piere. Moare. Dumneavoastrã trebuie sã veniti înapoi la rãdãcinã. Va sã zicã, 1517 ani icoanele au fost bune în Bisericã. Puteti sã închideti ochii si sã ziceti cã Biserica n-a avut icoane de la început, de când era în fasã?

Uite, catedrale imense numai în mozaicuri si aur stau strajã si aratã la toatã lumea cã Biserica a fost împodobitã cu icoane din primele secole [...].

Delegatia: Discutie ca asta cu dumneavoastrã, n-am mai avut niciodatã, nicãieri, asa de adâncã.

Preotul: Noi avem izvoare de la Sfintii Pãrinti. Cu noi nu mai gãtesti dacã începi. Avem de unde vã spune. Cã voi numai în capul vostru rational credeti, cã numai atât este teologia, cât o stiti voi aici. Dar izvoarele cele curate, grâul cel fãrã neghinã si vinul cel fãrã apã, la Sfintii Pãrinti le gãsiti. Citeste. Teologia noastrã cea mai puternicã a început din secolul I pânã în secolul V. Acolo sunt izvoarele cele mai curate, din care se adapã toate cunostintele teologice.

Delegatia: Dar atunci cum vedeti dumneavoastrã ecumenismul si Miscarea Ecumenicã Mondialã ?

Preotul: Este nevoie mai întâi de multã rugãciune. Cã fãrã Dumnezeu nu putem face nimic (Ioan 15, 5). Întâlnirile între Biserici sunt bune, evanghelice, cãci astfel crestinii se cunosc bine unii pe altii si înceteazã ura confesionalã. Însã, de aici pânã la unire este departe ca de la pãmânt la cer, cãci nici o Bisericã neortodoxã nu va renunta la credinta ei ca sã vinã la Biserica Ortodoxã.

Delegatia: Atunci când credeti cã se va împlini cuvântul Sfintei Evanghelii, ca sã fie pe pãmânt o turmã si un pãstor?

Preotul: Când toate popoarele crestine si necrestine vor veni la adevãrata credintã ortodoxã în Dumnezeu, Cel în Treime lãudat si preamãrit. Aceasta va fi numai la sfârsitul veacurilor, în felul în care numai singur Dumnezeu stie?

Extras din "Calauza in credinta ortodoxa" de Arh. Cleopa Ilie